Tulburările de statică la copii !

Principalele tulburări de statică, la copii, sunt cifoza şi scolioza

Cifoza reprezintă o deformare în plan sagital a coloanei vertebrale peste limitele fiziologice, rezultând un aspect caracteristic de „cocoașă”, cu umerii coborâți şi aduși înainte, rotunjind astfel spatele și proiectând gâtul în față.

Cifoza congenitală – persoana în cauză se naște cu boala, primele simptome pot apărea abia în adolescență;

Cifoza posturală– afectează tinerii care adoptă o postură incorectă. În timp, oasele și mușchii ajung să se obișnuiască, însă poate fi tratată relativ ușor, prin adoptarea unei posturi corecte;

Cifoza Scheuermann – în mod normal, vertebrele par, din lateral, ca niște dreptunghiuri așezate unul peste altul. În cazul acestei forme de cifoză, vertebrele dezvoltă o formă triunghiulară, acest lucru determinând coloana vertebrală să aibă o pronunțata curbură înainte.

După perioada de debut, scolioza idiopatică se împarte în:

• scolioza idiopatică infantilă (IIS) include copilașii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani;
• scolioza idiopatică juvenilă (JIS) include copii cu vârsta cuprinsă între 4-10 ani; și
• scolioza idiopatică adolescentă (AIS) afectează adolescenții cu vârsta cuprinsă între 10-18 ani și care are o predominantă feminină.

Conform statisticilor NSF (National Scoliosis Foundation) cifoza afectează aprox. 8% din populație, urmată de scolioză cu aproximativ 3% din populație.

Despre recuperarea cifozei și scoliozei la diferite vârste

Tratamentul unei cifoze depinde de simptomele, vârsta și starea generală de sănătate a copilului. Scopul tratamentului este de a opri agravarea deformării curburii coloanei vertebrale.

Cifoza posturală este mai ușor de corectat, prin învățarea, cu ajutorul unui kinetoterapeut, a unei posturi corecte și apoi depunând un efort conștient pentru a o menține în cadrul unui program personalizat de exerciții de întărire a mușchilor spatelui. În cazul unei creșteri rapide în înălțime, atunci când ligamentele nu pot ține pasul cu creșterea rapidă a vertebrelor pe lângă programul personalizat de exerciții de întărire a mușchilor spatelui se poate utiliza un corset de susținere. În cazuri rare, copilul poate avea nevoie de o intervenție chirurgicală atunci când curba măsoară 75° sau mai mult și corsetul nu a încetinit progresia curbei.

În cazul scoliozei, examinarea clinică începe chiar de la naștere pentru a descoperi formele congenitale, cu deformări vertebrale și în timp trebuie continuată de medicul pediatru. Alături de medicul pediatru, părinții sunt  cei ce pot vedea cel mai ușor orice modificare sau deformare care apare la nivelul coloanei vertebrale a copilului.

În cazul tratamentului scoliozei există un protocol terapeutic standardizat, care este funcție de magnitudinea curburii scoliotice. Astfel:

• pentru o curbură de la 0⁰ la (25⁰ – 30⁰), se aplică kinetoterapia;
• pentru o curbură între (25⁰ – 30⁰) la 50⁰, se aplică kinetoterapia și tratamentul ortotic (corsetul);
• pentru o curbură de peste 50⁰, este recomandată intervenția chirurgicală.

În recuperarea scoliozei, metoda Schroth este cea mai recunoscută și respectată terapie pentru tratarea scoliozei, datorită rezultatelor deosebite obținute de-a lungul timpului.

Recuperarea scoliozei prin metoda Schroth are o tradiție îndelungată, apărând în 1921 când Katharina Schroth a dezvoltat un program conservator de exerciții fizice, pentru tratamentul scoliozei, iar în anul 1972 a apărut principiile tratamentului scoliozei în 3 dimensiuni.  Succesul metodei se bazează pe consolidarea programului de exerciții individuale adaptate fiecărui pacient în funcție de tipul de scolioză, care împreună cu exercițiile unice de respirație (unghiulară rotativă) ajută la derotarea vertebrelor și a cutiei toracice.